Șopârla comună (Lacerta agilis), cunoscută popular și ca șopârla de câmp, este una dintre cele mai răspândite specii de reptile din Europa și o prezență obișnuită în flora și fauna României. Deși este adesea trecută cu vederea, șopârla comună joacă un rol important în echilibrul natural și este un indicator al sănătății ecosistemelor din care face parte.
- Cum recunoaștem șopârla comună?
Șopârla comună are un corp zvelt, cu o lungime totală ce poate ajunge până la 20-25 cm, inclusiv coada, care este de obicei mai lungă decât corpul. Culoarea variază în funcție de sex, vârstă și habitat. Masculii pot avea nuanțe de verde intens, mai ales în perioada de împerechere, în timp ce femelele și tinerii sunt mai degrabă maro-cenușii, cu pete sau dungi longitudinale.
Un semn distinctiv al speciei este prezența unor pete deschise sau ocelații pe spate și laterale. Textura pielii este aspră, cu solzi bine definiți, iar membrele sunt puternice și bine adaptate la alergare și cățărare pe teren accidentat.
- Habitatul preferat
Lacerta agilis este o specie extrem de adaptabilă. Poate fi întâlnită în zone de câmpie, deal și chiar în zone montane, până la altitudini de 2000 m. Preferă zonele cu vegetație joasă, cum ar fi pajiștile, marginile pădurilor, dunele de nisip sau terenurile agricole lăsate în paragină.
Este o reptilă diurnă, ceea ce înseamnă că este activă în timpul zilei, mai ales în orele dimineții și după-amiezii, când temperaturile sunt mai potrivite pentru termoreglare. În timpul nopții și iarna, se ascunde în galerii subterane sau sub pietre, unde hibernează din noiembrie până în martie-aprilie.
- Hrănirea și comportamentul
Șopârla comună este un prădător eficient de mici nevertebrate: insecte, păianjeni, viermi, omizi, dar și larve. Prin această dietă, contribuie la reglarea populațiilor de dăunători, fiind un aliat natural al fermierilor și grădinarilor.
Comportamentul său este teritorial. Masculii își apără zona de împerechere și pot deveni agresivi cu rivalii. În perioada de reproducere, care are loc primăvara, masculii curtează femelele prin mișcări bruște, dansuri nupțiale și mușcături ușoare de gât.
Femela depune ouăle în sol nisipos sau în zone cu vegetație rară. Clocirea durează între 6 și 10 săptămâni, în funcție de temperatură, iar puii sunt independenți imediat după eclozare.
- Dușmani naturali și amenințări
Printre prădătorii naturali ai șopârlei comune se numără păsările răpitoare, șerpii, aricii și chiar unele mamifere carnivore. În plus, omul reprezintă o amenințare indirectă, prin distrugerea habitatului, agricultura intensivă și folosirea pesticidelor.
De asemenea, traficul auto este un factor important de mortalitate, mai ales în lunile de vară, când șopârlele traversează drumurile în căutarea de hrană sau parteneri.
- Protecția speciei
Chiar dacă nu este considerată în pericol major, șopârla comună este protejată prin legislația europeană și națională. Este inclusă în Anexa IV a Directivei Habitate a Uniunii Europene, ceea ce presupune că statele membre trebuie să asigure conservarea habitatelor acestei specii.
Este important ca oamenii să înțeleagă rolul util al șopârlei comune în natură și să evite gesturi precum capturarea sau uciderea acesteia. În grădinile ecologice, prezența șopârlelor este un semn clar de biodiversitate sănătoasă.
