La varsta de 36 de ani si la inceputul unei cariere stralucitoare de neurochirurg, Paul Kalanithi descopera ca sufera de cancer pulmonar in faza terminala. Intr-o clipa, viitorul pe care el si sotia sa si-l imaginasera dispare. Intr-o zi este doctorul care ingrijeste muribunzi, iar a doua zi pacientul care se lupta sa supravietuiasca. Cand respiratia intalneste cerul este povestea multiplelor sale metamorfoze. De la tanarul student, naiv si obsedat de intrebarea existentiala despre ce da sens vietii, la neurochirurgul, gardian al identitatii umane. Apoi, ca medic experimentat, la pacient si tanar tata care trebuie sa se confrunte cu propria moarte.
Ce anume il determina pe cineva sa traiasca atunci cand moartea este atat de aproape? Ce inseamna sa ai un copil in aceste conditii? Acestea sunt cateva dintre intrebarile la care autorul raspunde in aceasta relatare profund emotionanta si modest detaliata.
Paul Kalanithi a murit in martie 2015, in timp ce scria aceasta carte. Cu toate acestea, cuvintele sale ii supravietuiesc. O reflectie de neuitat si vibranta asupra provocarii de a infrunta propria moarte, precum si asupra relatiei medic-pacient, Cand respiratia intalneste cerul este opera unui scriitor stralucit care a infruntat ambele probleme cu o sinceritate totala. O marturie care a emotionat mii de cititori din intreaga lume.
O relatare autobiografica foarte emotionanta a acestui tanar neurochirurg american care se stie condamnat de un cancer in faza terminala si care ne vorbeste intr-un mod foarte direct despre abordarea sa fata de moarte. Ne impartaseste indoielile, sperantele si conceptia sa despre viata, despre sensul care trebuie sa i se dea perpetuu, indiferent de circumstante.
Aceasta marturie nu poate lasa indiferent, iar aceste viziuni singulare asupra vietii si a mortii, cele ale unui om care isi infrunta propriul destin, ridica multe intrebari despre sine. Este tulburatoare, intensa si extrem de sincera.
Se citeste destul de usor in versiunea originala, scrierea este simpla si direct.
Un mesaj care vine in minte atunci cand se inchide aceasta carte emotionanta: Carpe Diem… Nu putem controla intorsaturile pe care ni le ia viata. O expunere, emotionanta, atat de sincera, atat de frumoasa, atat de poetica.
Paul Kalanithi a scris remarcabil de bine; analizele, reflectiile sale asupra relatiei practician-pacient, asupra cautarii identitatii, asupra cautarii sale ca student obsedat de intrebarea despre sens, despre semnificatia vietii umane sunt extrem de bine formulate.
